Back here. Scuzati aceasta intarziere, dar am avut probleme cu pc-ul si nu am mai putut intra sa mai scriu ceva. Si in plus, nu mai stiam nici parola

.
In fine. I’m back.
Cu draci, probleme,
reprosuri de adresat anumitor persoane, insa carora stiu sigur ca le-as vorbi degeaba. Cred ca m-ar intelege mai bine chiar si un
stalp .
Well, ce mai conteaza? Ziceam ca ma razbun, pentru ca vroiam dreptate si sa iasa adevarul la iveala. Dar sincer a cam ajuns sa ma doara in cur. Spuneti, fratii mei, si faceti ce va doare in pula. Am invatat sa nu mai pun la suflet aproape nimic, si pana nu mi se dovedeste ca se merita, nu ma mai intereseaza nimic din ce tine de voi.
Din partea mea puteti sa va si spanzurati ca nu mai fac yo ce ziceti voi, ba chiar sa va
taiati venele. Ba nu, puteti pune pe cineva de langa voi sa va taie gatul [desi nu cred ca ar face-o, pur si simplu doar din faptul ca ar fi o crima, si ar putea ajunge la ''facultate''], sau puteti sa va aruncati de pe un pod sau vreun bloc, ceva. Sau v-ati putea arunca in fata trenului, ati muri instantaneu, fara sa suferiti.
Asa… Calmeaza-te, omul lui Dumnezeu, nu te mai fute la melodie cu aceeasi problema in orice clipa ca nu e chiar asa de grav…
…
Spune-ti-mi voi, e chiar atat de rau daca elimin persoanele carora le-am dat n sanse, si le-am iertat dupa ce mi-au facut atata rau si tot nu au renuntat sa-l infaptuiasca?
Ma intrebase cineva daca e bine sa iti bati si tu la randul tau joc de persoanele vinovate de durerea ta. Iar eu i-am zis ca nu. Sa iti pastrezi esenta, sa nu o lasi sa se evapore, sa ramai tu, asa cum esti, sa te porti cu ei/ele la fel cum te porti cu persoanele pe care le iubesti si de care esti sigur ca te iubesc la randul lor. Sincer, in momentul de fata am inceput sa ma cam indoiesc de asta.